Viața mea fără internet

Am rămas o săptămână fără internet (da, stând în casă fără internet, nu în vacanță încercând să stau deconectată, nu, nu)  și am fost aproape…bolnavă. Doar gândul de a ajunge acasă și a nu mă putea conecta mă îmbolnăvea. Mi-am dat seama de cât de mult influențează în viața mea  o conexiune către  „nowhere” și cât de mult mă conduce această conexiune. Mă simțeam mai goală, fără cunoștințe, ca și cum tot ce aș fi știut despre lume se dusese odată cu conexiunea , mă simțeam ca și cum eram fără resurse în fața celorlalți, săracă spiritual, tristă și în afara realității. Dar în același timp m-am simțit eliberată…  Nu pot spune că mă conectez în fiecare zi la internet, dar doar gândul de a ști că ajung pe canapea și…funcționează doar Office-ul și …alte câteva chestii îmi producea o stare de anxietate.

M-am întrebat de ce? De ce sentimentul ăsta de gol? O intrebare foooarte ușoară, dar cu un răspuns greu de dat (pe care de altfel va trebui să îl asum într-o bună zi).

M-am gândit în punctul în care am ajuns pentru a depinde atât de mult de internet și la puțina comunicare care există astăzi între unii și alții (comunicarea înțeleasă în sensul clasic al cuvântului).  Fiind fără internet am încercat să sun câțiva prieteni cu care nu mai contactasem de mult (pentru că chat-ul virtual nu îl consider neapărat ca un contact interpersonal, pentru că pentru mine acest cuvânt implică intonație, sentiment, profunditate în expresie … mai multe lucruri) și mi-am dat seama de cât de mult mă solicita relaționarea cu ei. În realitate nu știu dacă internetul ne face mai deștepți sau ne deschide mai multe oportunități de cunoaștere și dezvoltare, dar de departe un lucru e clar: ne restrânge actul vorbirii, și aș merge chiar până la a spune că ne alterează și capacitatea de înmagazinare a informației, adică memoria. Dezvoltă alte capacități cognitive, dar inhibă partea gestuală și expresia vocală și cea verbală.

Dar fără nici o îndoială datorită unei conexiuni la internet se pot expresa mai ușor gândurile unuia sau altuia…face posibil job-uri  care înainte nici nu gândeam că s-ar putea dezvolta/crea.

Ajungând în punctul ăsta, cred că e deja absurd să încercăm să mai trăim fără internet, nu?

Lasă un răspuns