Arhive etichetă: opri

Încremenirea timpului

Astăzi, la ora 4 fără 20 ceasul meu s-a oprit. I se terminase bateria.

Dar mi-am dat seama de asta mult mai târziu, când am vrut să aflu cât e ceasul. Mergeam de ceva vreme pe străzi într-o încercare de relaxare și cheltuială bănească. Relaxarea s-a produs, cheltuiala nu. Și ce m-a surprins cel mai mult a fost faptul că nici măcar timpul nu „se cheltuise”. Mi-ar fi plăcut ca toată seara de vineri să fi rămas la 4 fără 20. M-am întâlnit cu prietena mea la 4 fără 20 (ironia sorții???) și până la apusul soarelui am rămas împreună – în aceeași oră. Frumos. Simplu. Fără complicații temporale.

Și seara mai în glumă mai în serios, am zis ….ooohooho cât timp mai am până mă bag la somn. Timp, pentru că timpul meu stătuse în loc. Și mă gândeam…cum ar fi dacă lucrul ăsta ar fi posibil? Și sincer, am simțit o ușoară dezamăgire. Să trăim la 3.40 în fiecare clipă, fie zi, fie noapte, fie prânz, fie cină, fie răsărit, fie apus. Cum am mai măsura timpul dacă s-ar opri contabilizarea lui? Am fi mai fericiți dacă nu am ști cât timp a trecut de când am venit de la muncă, de exemplu, sau de când am fost la film ultima oară, sau cât …am dormit, sau pur și simplu cât e ceasul? Am trăi mai liberi fără a fi constrânși de ceas, de ore și minute? Până la ce punct ne putem lipsi de existența cronometrării timpului trecut? Da, și mereu cronometrăm ceea ce trece, nu ce vine. De ce nu facem ceasuri inverse? Inverse spre ce vreți voi. Cum ne-am schimba perceperea timpului dacă în loc să vedem că e 3.40 am vedea timpul exact așa cum vedem extrasul bancar…mai aveți 32 de ore în contul de economii? Mie una nu mi-ar plăcea, de aceea luni merg să îi schimb bateria ceasului meu.

Nu vreau să pun timpul în ghips și să îl încorsetez. Îmi place când știu că trece și mă gândesc la ce am făcut acum o oră. Altfel cred că ar fi imposibil să mai avem amintiri, istorioare de povestit, puncte de referință în existența noastră și ce e mai de preț: trecut.