Arhive etichetă: cutie postala

Bucuria unei vederi

cutieDa, da….cred că am ceva ani de când nu am mai folosit cuvântul ”vedere” în contextul acesta. O vedere în căsuța poștală primită de la niște prieteni. Mi-a produs o enormă bucurie și nu numai pentru că și-au amintit de mine și de adresa mea, ci pentru conceptul în sine, pentru rememorarea unor sentimente ….de mult uitate. Asta a fost ca magdalena lui Proust, memoria involuntară care trezește în tine….emoții. Și m-am întrebat…încă mai există nostalgici care mai trimit cărți poștale prietenilor, familiei, celor dragi în fond? Și da, mai există! Am dovada!! Și mai există și timbre, și cutii poștale, și …voința și dorința de a surprinde.

Pentru că, ce înainte era un lucru banal și un mijloc de comunicare, azi a devenit surpriză, a devenit bucuria în sine. Fac parte din categoria persoanelor care se emoționează enorm cu astfel de lucruri. Simple, dar care te ating unde trebuie. Pentru că devin melancolică și pentru că un lucru atât de banal altădată, azi a devenit atât de rar. Dar și mult mai prețuit! De către mine cel puțin!

Pentru că a trimite o carte poștală e unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le poți face celor dragi. Împarți cu ei plăcerea pe care o simți în vacanța pe care o petreci acolo unde ești. Și le demonstrezi că nu ai uitat de prieteni și familie. Iar pentru expeditor încântarea pe care i-o produce căutarea celei mai potrivite imagini a locului vizitat trebuie să fie extraordinară. Strâmbi din nas gânditor în fața primei vederi ochite, mai dai o raită pe la magazinele de suveniruri, mai cauți și alte imagini și până la urmă, după ce vezi o mie de cărți poștale, tot pe prima o alegi, pentru că deja ți-a intrat la suflet, fără să îți dai seama,  în momentul în care ai văzut-o.

Mergi la poștă, cauți un timbru potrivit, te scotocești de adresa destinatarului…și apoi…îi dai drumul să zboare….către adresa viitorului proprietar.

Acesta, la rândul lui trece prin momente îndoielnice. Ajuns în fața cutei poștale, te gândești…iar plicuri cu facturi de plătit, iar vreo înștiințare de plată sau vreun flyer publicitar, iar vreo nouă afacere deschisă prin apropiere care încearcă să se promoveze punând anunțuri în cutiile poștale!? Scoți cheia de la cutiuța cu minuni, iar printre plicuri și hârtii colorate fără nici o legătură cu tine apare ea….vederea prietenilor tăi. Și în acel moment deja nu mai știi ce să faci, o întorci pe toate părțile (nu are decât două) și nu îți vine să crezi!! Și în drum spre ușa casei tale începi deja să deslușești ceea ce este. Și cititul scrisului de mână ți se pare destul de dificil de înțeles pentru că ai deja destul de mulți ani de când nu ai mai citit un scris de mână. Dar, în cele din urmă, după ce arunci o privire pe ultimele rânduri…și vezi că e semnată de A și C, o recitești și deja cuvintele încep să aibă sens și logică. Iar bucuria care începe să se instaleze în sufletul tău crește în aceeași măsură în care mintea ta procesează ceea ce ai în mână.

Și intrând pe ușa casei, mă gândesc cum astăzi se leagă de trecut printr-o simplă vedere.

Și instantaneu, niște versuri îmi invadează gândurile:

”Să-i amintiți vă rog frumos adresa mea
Când vă întâlniți cu fericirea
Casa cu flori , strada speranței la parter
O mai aștept și mai sper .. ”

Mulțumesc A și C!!

 foto