Arhive etichetă: consumism

Dincolo de gunoaie…

Recent, una dintre marile capitale ale Europei a fost invadată de gunoaie. Nu, nu din cauza consumismului dus la extrem, ci din cauza unei greve a personalului responsabil cu curățenia orașului. Adică a gunoierilor.

Și când vezi munții de mizerie care nu se mai termină și te invadează te gândești la importanța acestor oameni în ziua de azi. Oameni care sunt stigmatizați de către societate din diverse motive mai mult sau mai puțin credibile ori bine fondate. Dar, înainte de a-i stigmatiza, înainte de a-i cataloga după ”uniforma” pe care o poartă, ar trebuie să ne gândim la ceea ce fac de fapt și ar trebui să le prețuim mai mult munca.

Muncă pe care, în mare parte, noi le-o dăm, ce-i drept, cu tot ceea ce aruncăm. Și aruncăm enorm de mult și de multe. Nu știu când a fost ultima dată când v-ați făcut un inventar al gunoiului produs și la conștientizarea acestui lucru. De la mâncare, resturi de mâncare, produse cumpărate care au expirat în frigider fără ca măcar să ne fi atins de ele, la etichete, tichete, cartoane, cutii, capsule, haine uzate sau care nu ne mai vin sau care pur și simplu nu ne mai plac, încălțăminte care nu ne mai este de folos, sticle, pahare de unică folosință, bețișoare de amestecat cafeaua de la automatul de cafea, bețișoare de orice natura, resturi menajere, gumă de mestecat, chiștoace și orice altceva vă mai poate trece prin minte. Sau prin punga de gunoi.

Și ce e drept, toate astea sunt rezultatul erei în care trăim. Pentru că o economie, ca să funcționeze în ziua de azi, are nevoie inevitabil de a se descotorosi de produsele de dinaintea apariției altora – reînnoite sau nu, îmbunătățite sau nu.

Și cum ne descotorosim de un produs de orice natură? Îl aruncăm sau îl dăm altcuiva, care la rândul său va ajunge să îl arunce într-o bună zi. Și tot acest circuit natural al economiei consumiste se traduce și se reduce la gunoi. (A nu se scoate cuvântul gunoi din context!)

Iar acest gunoi, vrem nu vrem, trebuie strâns, recoltat de cineva. Pentru că noi, așa cum este desenată societatea, nu putem face acest lucru. Nu îmi pot lua frumușel punguța cu reziduuri și să o duc…unde? O duc la primul tomberon. Dar nu la groapa de gunoi. Știți vreuna prin apropiere? Și dacă am face toți acest lucru…groapa de gunoi cred că ar deveni un stat în stat cu ierarhie și putere politică. Pentru că nu cred că ar fi ușoară organizarea umană și reziduală. Dar să revenim…

Ceea ce puțini ajungem să ne dăm seama e că acești oameni – cei de la salubritate – sunt de fapt paznicii sănătății publice. Pentru că mirosul și deșeurile aruncate de noi, oamenii, pot deveni hrană și punct de atracție pentru alte specii pământene…șobolani, câini, pisici etc. Ca să nu mai zic de flora bacteriană și virusurile care își găsesc în deșeuri mediul propice dezvoltării. Și pentru a nu fi invadați de alte specii mai adaptabile mirosului și hranei, avem nevoie de cineva care să curețe. Sau mai bine zis să ne curețe. Și să ne faciliteze viața fără complicațiile unor boli care acum câteva secole (nu multe ce-i drept) făceau ravagii prin Europa. Și avem nevoie de eficiența și eficacitatea acestor oameni.

Dar de ce producem atât de mult gunoi? Păi, din comoditate în primul rând, aș zice eu. În secolul vitezei, în secolul în care timpul are o altă valoare, în care nu ai timp să speli vasele, nu ai timp să faci mâncare, nu ai timp să faci o cafea, nu ai timp să repari o șosetă, să coși o bluză sau un nasture, să pui un flec la un pantof, să repari un televizor sau mai știu eu ce altceva, ai timp de … cumpărături. E surprinzător, dar ai timp de cumpărături compulsive, de lucruri care nu îți sunt de folos și indispensabile, dar care îți ușurează ritmul frenetic al zilei. Sau așa credem. Și multe lucruri pe care le cumperi, le cumperi pentru că îți este „atacat” sistemul senzorial și perceptiv.

Dar, pentru a nu se lăsa mai prejos, la toate aceste gunoaie, natura își spune și ea cuvântul. Nu numai natura umană, prin evoluție produce gunoi (din ce în ce mai mult gunoi), ci și natura însăși își pune amprenta pe producerea anumitor resturi nefolositoare, să îi zicem, într-un moment al ciclului repetitiv pe care îl are. De la frunzele căzute toamna, la resturile păsărilor, animalelor fără stăpân care fac parte din peisajul orașului sau orice alt reziduu natural.

Dar toate aceste componente de care natura, în succesiunea ei, se descotorosește, sunt parte componentă a ei. Și cu toate astea, avem nevoie ca frunzele – ca să nu enumăr și resturile fiziologice ale animalelor și păsărilor – să fie strânse de pe străzile orașelor, pentru că noi – oamenii – am schimbat sau am modificat habitatul tuturor vietăților și plantelor care ne înconjoară. Un scurt exemplu – cimentul a luat locul pământului care avea nevoie de plapuma de frunze peste iarnă și de îngrășămintele naturale rezultate din arderile interne ale aparatului digestiv (de orice origine).

Iar dincolo de toate aceste gunoaie rămân … locuri de muncă…