Pedalând

Prima clasă de spinning! Mortală.

Aveam ceva timp de când mergeam deja la sală, dar încă nu aveam curajul de a intra la o clasă de spinning. Mă antrenam pe bicicletele de afară, ca să văd dacă pot ține pasul cu restul clasei. Într-o zi mă decid să intru. Trebuia să vină și ziua aia!

Și am intrat! Urmează adaptarea bicicletei la înălțimea mea și … pedalarea. Și după un sfert de oră vroiam să mă scurg pe lângă biciclete și să ies …în fugă. Dar unde să ies? Și cum?  Și de ce după 15 minute?  Pentru că după încălzire, care durează cam 10 minute, depinde de clasă și de instructor, vine prima urcare în forță. Prima urcare pentru un începător poate deveni și ultima. Pentru că nu știi să îți reglezi greutatea și te uiți în stânga – nici o față crispată, te uiți în dreapta – nimeni nu dă semne de oboseală, în față – toată lumea degajată. Normal!! Nu au trecut decât 15 minute!! Din 60. Și vor urma mai multe urcări și coborâri de ritm, de pedalare mai rapidă sau mai lentă, de rezistență mai mare sau mai mică.

Nu știu cum, dar după impactul de început (când zici că nu mai rezist!!!, o să leșin lângă bicicletă!!!) apare și forța. Nu mă întrebați de unde, că habar n-am de unde iese. Probabil că muzica e cea care te face să continui să te miști. Probabil puterea exemplului care te înconjoară, văzând că toată lumea continuă să pedaleze. Probabil impulsul pe care ți-l dă instructorul, care la rândul lui e un sportiv care știe cum să te motiveze.

Sau poate că ești chiar tu cel care scoate din buzunar forța și o pune pe pedale. Pentru că o clasă de spinning cred că se poate traduce prin depășirea propriei tale limite fizice mai presus de orice. Vezi că nu mai poți, simți că picioarele te lasă, că îți iau foc, dar continui să le miști. Până la sfârșit. Durerea fizică e cea care te face să te simți viu și să zici că mai vrei. Dacă te însoțește înseamnă că efortul tău e răsplătit. E ceea ce iei cu tine după terminarea clasei. E ceea ce îți rămâne după efortul depus. Și tricoul ud. E mulțumirea interioară că ai putut ține pasul cu bicicleta. Suntem obosiți, deci suntem încă în viață!

Iar dușul de după e cel care îți reface energia. Puterea apei care curge pe tine și care te regenerează e ca o mângâiere bine-meritată. Ți-ai câștigat dreptul de a te lăsa răsfățat de apă. Curios, dar avem nevoie de ea și prin interior și prin exterior.

Iar inima ta, dacă ar putea, ți-ar da o îmbrățișare și ți-ar mulțumi pentru ceea ce i-ai oferit!

Pedalare frumoasă în continuare!

Lasă un răspuns