Prostul management al respectului de sine

Nu cunosc pe nimeni care să fi fost în stare să manevreze o situație dureroasă cu un maxim de discernământ și o coerență imbatabilă. De câte ori sunt dărâmată de ceea ce mi se întâmplă sau se întâmplă în exterior tind să mă auto-distrug psihic și fizic. De ce o fac? Cred că pentru a avea loc să construiesc la loc, într-un alt mod, ceea ce alții au avut plăcerea/nepriceperea/șansa de a strica. Nu sunt capabilă să manevrez propriile-mi eșecuri fără a nu mă critica și a nu mă martiriza și a nu arunca cu noroi în mine, ca apoi încet, încet să scot căpșorul din țărână. Când pot. Când nu…mă afund și mai mult în nămolul uman și căderea în abis este inevitabilă. Continuă să citești

Viața mea fără internet

Am rămas o săptămână fără internet (da, stând în casă fără internet, nu în vacanță încercând să stau deconectată, nu, nu)  și am fost aproape…bolnavă. Doar gândul de a ajunge acasă și a nu mă putea conecta mă îmbolnăvea. Mi-am dat seama de cât de mult influențează în viața mea  o conexiune către  „nowhere” și cât de mult mă conduce această conexiune. Mă simțeam mai goală, fără cunoștințe, ca și cum tot ce aș fi știut despre lume se dusese odată cu conexiunea , mă simțeam ca și cum eram fără resurse în fața celorlalți, săracă spiritual, tristă și în afara realității. Dar în același timp m-am simțit eliberată…  Continuă să citești