Între rechizite și ghiozdane

Mi-e dor. Mi-e dor de școală!

Pentru că e sfârșit de vară și pentru că îmi aduc aminte de vacanța școlară care era pe terminate, când deja începeam cu stress-ul nostru de copii de a ne termina lecțiile de vacanță, cu exercițiile de la matematică și compunerile despre vacanța petrecută pe la bunici sau pe unde mai mergeam, cu lecturile obligatorii și cu analizele gramaticale.

Dar cel mai tare mi-e dor de perioada în care intram în febra cumpărăturilor pentru pregătirea noului an școlar. Când mergeam să cumpărăm rechizitele și ghiozdanul de școală. Mi-e dor de mirosul de librărie, în care intram să cumpărăm 20 de caiete de matematica, de 100 de file, căci cele de 24 sau 48 de file nu erau prea rentabile (rupeai o foaie și ori îți ieșea și geamăna ei ori trebuia să o rupi cu grijă astfel încât să lași marginea de susținere pentru cealaltă jumătate), și 20 de caiete de dictando la fel de 100 de file, din aceleași motive. Și apoi urmau caietele de muzică, de desen, de biologie. Și ceea ce încă mă mai pasionează și azi…ustensilele de scris: stilourile chinezești, creioanele, cerneala – Pescăruș, radiera, ascuțitoarea, sugativa, cariocile, culorile de desen și acuarelele. Și penarul. Și lipiciul. Și bineînțeles nelipsita trusă de geometrie, cea cu compas și raportor. Varietatea nu era prea mare, dar era o plăcere pentru mine când mergeam să le cumpăr. Iar când deja eram mai măricică aveam sentimentul de ”libertate”, mă simțeam deja matură și mândră că ai mei au încredere în mine ca să mă trimită să cumpăr ce era de cumpărat. Independența dată unui copil. Și responsabilitatea. Toate supravegheate din umbră de ai mei și de ochiul comunist (tot de undeva din umbră).

Mai era și lupta cu calculele, pentru că responsabilitatea implica atenția la restul pe care-l primeam de la cumpărături. Nu că m-ar fi înșelat, ci doar pentru a ne obișnui într-un fel creierul pentru calculele fără creion și foaie. Că de calculator încă nu se punea problema. Totul se calcula pe hârtie, cu creion și radieră.

Urma cumpărarea ghiozdanului. Și a uniformei. Și nelipsita față de bancă, și manșetele și coronița și…

…cheia de gât.

Cred că fac parte din generația cu cheia de gât.  Și cea care a stat la cozi …

Lasă un răspuns