August

Căldură mare mon cher, căldură mare! Și nu dau randament! Oricât m-aș chinui nu îmi iese.

Nu pot gândi atunci când afară sunt mai multe grade decât are corpul meu. Am nevoie de o răcire rapidă pentru a putea intra în zona de confort. Termic. Și psihic. Abia mă târâi pe străzi, pe asfalt, pe trotuare și prin aglomerația din oraș. Sunt ca o moluscă pe uscat, ca un șacal ieșit la vânătoare de câteva grade în minus.

Și unde mai pui că zilele acestea mai e și Lună plină! Asta ca să nu mă lase nici măcar să îmi pot aduna forțele pentru o nouă zi …de august.

Nu mă pot concentra la nimic, de aceea cred că marile realizări ale omenirii (în afara aerului condiționat) au fost realizate într-o epocă cu ceva grade mai puține. Și cred că e mai ușor să ne întrebăm ce mai trece prin mintea celorlalți decât să ne gândim la ce mai trece prin a noastră. Puterea memoriei e precară, și abia reușim să ne amintim două – trei lucruri în același timp.  Și cum ne vine vreo idee, cum ne fuge gândul la vacanță, plajă, mare, munte. Și cărți. Probabil. Și prieteni. Și ce am putea face ca să ne răcorim.

Și putem doar să ne bucurăm de prietenia soarelui și să îi mulțumim că răsare și apune în fiecare zi. Restul-s trecătoare! Inclusiv alea doua-trei gânduri …

Lasă un răspuns